Conflictele în cuplu dupã apariţia copiilor

Posted on

Conflictele în cuplu dupã apariţia copiilor

Cum eviţi cele mai comune greşeli într-un cuplu dupã apariţia unui copil?

Micile conflicte sau fricţiuni/ discuţii între doi parteneri au tendinţa sã se înmulţeascã dupã apariţia copilului. În general, majoritatea cuplurilor înregistreazã o scãdere a calitãţii relaţiei dupã ce devin pãrinţi şi pe de o parte este normal, fiindcã apar noi responsabilitãţi, factori de stress şi mai ales, lipsa somnului.

Somnul dezechilibrat este printre cei mai importanţi factori, care altereazã stãrile emoţionale ale pãrinţilor, ceea ce duce la dificultatea celor doi sã se racordeze şi sã îşi înţeleagã reciproc punctele de vedere. Aceasta se întâmplã pentru cã este mult mai greu sã îţi controlezi emoţiile atunci când eşti privat de somn şi negativismul şi oboseala te copleşesc.

Cum se întâmplã mai exact?

Cu alte cuvinte, cei doi pãrinţi intrã mult mai rapid în stãrile de criticã şi defensivitate atunci când au discuţii contradictorii, uitând sã îşi acorde circumstanţele atenuante. Spre exemplu, unele dialoguri pot fi astfel: “Ai lãsat o mare dezordine în bucãtãrie!” şi rãspunsul sã fie de tip defensiv – “Da, dar mãcar fac bine alte lucruri, de ce nu accepţi?!”

Critica şi defensivitatea (neasumarea responsabilitãţii) sunt factorii importanţi care pot ameninţa o relaţie de cuplu, mai ales dacã nu sunt ţinuţi sub control. Alţi doi factori de o gravitate şi mai mare sunt dispreţul (atunci când exprimi lipsã de respect şi apreciere faţã de celãlalt) şi retragerea din discuţie (persoana devine ca o “stanã de piatrã” în timpul conflictului). Aceşti 4 factori sunt numiţi de John Gottman – expert cu o experienţã de peste 4 decenii în psihologia cuplului –  cei 4 cãlãreţi ai Apocalipsei. Adicã, pe mãsurã ce, într-o relaţie, întâlnim din ce în ce mai frecvent astfel de comportamente cu atât relaţia este expusã riscului de divorţ sau despãrţire. Specialiştii în acest domeniu confirma cã, o datã ce ai intrat în acest cerc vicios de “otrãvire a relaţiei” este extrem de dificil sã ieşi din el şi necesitã multe eforturi.

Care este antidotul?

Antidotul conversaţiilor marcate de negativism ar fi chiar opusul acestora, şi anume discuţiile pozitive. Gottman le numeşte “cereri de atenţie” şi se referã la situaţiile in care partenerul face anumite gesturi sau spune anumite lucruri, având nevoie ca tu sã fii atent şi implicat şi sã îi rãspunzi într-o manierã pozitivã. Un exemplu ar fi: partenerul tãu vine seara acasã de la birou, se aşeazã pe canapea şi îl auzi cum ofteazã şi simţi cã el cade pe gânduri. Tu ai douã opţiuni de reacţii: fie îl ignori complet şi îţi continui treaba, fie te opreşti din ceea ce faci, mergi la el/ ea şi îl întrebi cu blândeţe ce s-a întâmplat sau dacã are vreo dificultate. Evident ca situaţia preferabilã ar fi ultima, pentru cã aşa îţi arãţi curiozitatea, implicarea şi suportul faţã de universul interior al partenerului tãu, comparativ cu a-l ignora, fapt ce i-ar transmite acestuia cã este neimportant pentru tine. Depinde doar de tine cât de mult îţi cunoşti partenerul, reacţiile şi comportamentul non-verbal al acestuia şi modul în care alegi sã reacţionezi la “cererile lui de atenţie”: fie prin a  merge cãtre el, fie a-l ignora.

Cum vii în întâmpinarea “cererilor de atenţie” ale partenerului?

Ca sã ai o conversaţie pozitivã nu este necesar sã faci ceva supraomenesc. Doar sã pui întrebãri şi sã fii curios despre lumea interioarã a partenerului tãu. Ceva simplu ca “Cum a fost ziua de azi pentru tine?” sau “Ai vãzut stirea X?” sau “Ce te-ar relaxa cel mai mult în seara asta?” reprezintã moduri pozitive care clãdesc puntea între lumea ta şi lumea partenerului, astfel încât sã fiţi mereu conectaţi unul la altul. Poate parea extrem de simplist, dar aceste mici gesturi fac diferenţa între a menţine afecţiunea pe termen lung între voi doi şi a vã transforma într-o echipã care creşte unul sau mai mulţi copii şi atât.

Un alt principiu important în comunicarea dintr-un cuplu ar fi sã renunţi la formulãrile de tip critic, ca “Tu mereu nu faci X” sau “Niciodata nu prioritizezi lucrul Y”şi sã le înlocuieşti cu formulãri despre tine şi despre nevoile tale în raport cu partenerul. De exemplu, în loc sã critici (“Niciodatã nu îţi faci timp pentru mine”) ai putea foarte bine sã îi spui “Am nevoie sã mã ajuti cu …şi sã fii atent la mine astãzi, pentru cã ma simt stresat”.

Dacã pentru mai mult timp aţi avut interacţiuni negative, intr-adevãr nu este simplu sã treceţi la comunicarea de tip pozitiv. Cu toate acestea, este posibil atât timp cât amândoi vã doriţi îmbunãţãţirea relaţiei şi vã luaţi acest angajament în serios. Pe termen lung meritã investiţia emoţionalã, pentru cã îti aduce echilibru interior şi ţie, nu doar relaţiei.

Dacã aţi încercat şi nu aţi reuşit, înseamnã cã aveţi nevoie de ajutor specializat şi este nevoie sã contactaţi un specialist in sanatatea mintala. Vestea bunã este cã sunt şanse de schimbare si acestea depind de voi doi si de cat de mult va doriti acest lucru!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *